Răpirea tigrului este un act specific care asociază răpirea cu o a doua activitate ilegală. Răpirea are loc pentru a constrânge un individ sau un grup să comită o infracțiune. Un obiect sau o persoană este ținut ostatic, iar răpitorii cer acțiune în loc de plată. Răpirea tigru obligă o terță parte nevinovată să efectueze o muncă ilegală și cu risc ridicat. Răpirile sunt rareori raportate, deoarece însăși naturaînseamnă că și victimele sunt vinovate de comiterea unei infracțiuni.

Termenul de "răpire de tigru" provine de la modul în care un tigru își urmărește prada înainte de a lovi. Infractorii folosesc aceeași tactică. Ei învață despre punctele slabe ale carierei lor înainte de a le exploata, vizând în cele din urmă obiectul sau persoana care cred că va stârni reacția dorită.

Răpirile de tigri își au originea în tacticile adaptate ale Armatei Republicane Irlandeze. Prima răpire de tigri înregistrată a avut loc la începutul anilor '70, dar practica a devenit larg răspândită în anii '80. Tactica a fost deosebit de prolifică în rândul sindicatelor criminale din Irlanda și Marea Britanie. În 2009, Charlie Flanagan, membru al Parlamentului irlandez, a raportat că "răpirile de tigri au loc în Irlanda... într-un ritmde aproape unul pe săptămână."

Printre răpirile de tigri celebre se numără jaful de la Northern Bank, răpirea hurlerului din Kilkenny și jaful de la Bank of Ireland. Întreprinderile mici cu securitate limitată sunt expuse unui risc deosebit de a fi vizate. Majoritatea răpirilor de tigri implică mai puțin de un milion de lire sterline. Cea mai bună măsură de securitate împotriva răpirilor de tigri este ca întreprinderile să impună schimbări simple de securitate, cum ar fi solicitarea ca două sau mai multeoamenii lucrează împreună atunci când operează în zone securizate.