Doctor Edmond Locard a fost un om de știință medico-legală, considerat popular drept "Sherlock Holmes al Franței". Născut la Saint-Chamond, la 13 noiembrie 1877, Locard a studiat medicina la Lyon. Interesele sale s-au ramificat în cele din urmă pentru a include știința și medicina în probleme juridice. Și-a început cariera profesională asistând la Alexandre Lacassagne Locard s-a asociat în cele din urmă cu antropologul Alphonse Bertillon , cunoscut pentru sistemul său de identificare a infractorilor pe baza măsurătorilor corporale. În timpul Primului Război Mondial, Locard a lucrat cu serviciile secrete franceze ca medic legist. A identificat cauza și locul morții soldaților analizându-le uniformele. În 1910, Departamentul de Poliție din Lyon i-a acordat lui Locard oportunitatea de a crea primul laborator de investigații criminalistice, unde a pututsă analizeze probele de la locul crimei într-un pod nefolosit până atunci. De-a lungul vieții sale, Locard a scris numeroase publicații, cea mai cunoscută fiind seria sa de șapte volume, Traité de Criminalistique (Tratatul de Criminalistică).

Locard este considerat un pionier al științei criminalistice și al criminologiei. El a dezvoltat mai multe metode de analiză criminalistică, care sunt încă în uz. A contribuit considerabil la cercetările privind dactilografie Locard credea că dacă se pot găsi douăsprezece puncte de comparație între două amprente digitale, atunci acest lucru este suficient pentru o identificare pozitivă. Această metodă a fost adoptată ca mijloc preferat de identificare în locul metodei lui Bertillon, de antropometrie .

Cea mai faimoasă contribuție a lui Locard la știința criminalistică este cunoscută astăzi sub numele de "Principiul de schimb al lui Locard" Potrivit lui Locard, "este imposibil ca un infractor să acționeze, mai ales având în vedere intensitatea unei infracțiuni, fără să lase urme ale acestei prezențe." Aceasta înseamnă că, atunci când un individ comite o infracțiune, el lasă o urmă a sa la locul faptei și, în același timp, ia ceva de la locul faptei atunci când pleacă. Știința criminalistică modernă clasifică acest fenomen ca fiind o dovadă de urmă.

Locard a continuat să cerceteze tehnicile criminalistice până la moartea sa, la 4 mai 1966.