Charles Taylor a fost cel de-al 22-lea președinte al Liberiei din 1997 până la demisia sa în 2003. Antrenat ca luptător de gherilă în Libia, s-a alăturat Frontului Național Patriotic din Liberia pentru a răsturna guvernul liberian de la acea vreme. După prăbușirea acestuia, a obținut controlul unei mari părți a țării, devenind unul dintre cei mai puternici sefi de război din Africa după Primul Război Civil Liberian. A fost acordul de pacecare a pus capăt războiului care i-a adus președinția în alegerile din 1997.

În timpul președinției sale, a fost acuzat de amestec într-un alt conflict: războiul civil din Sierra Leone. Sursele au susținut că Taylor a ajutat rebelii Frontului Revoluționar Unit (RUF) cu vânzări de arme în schimbul diamantelor sângerii. În timpul celor 11 ani de conflict, peste 50.000 de oameni au fost uciși. Mulți au fost mutilați cu brutalitate, cu membrele amputate și cu cicatricele provocate cu cruzime de rebeli, unii care și-au cioplitDe asemenea, RUF folosea frecvent copii soldați, forțând băieți de până la 15 ani să își ucidă propriile familii înainte de a-i trimite în luptă, drogându-i cu forța cu narcotice pentru a-i face să rămână ascultători.

Taylor, deși a negat în mod constant acuzațiile, a fost implicat în organizarea de atacuri pentru RUF, precum și în trimiterea de arme; acest lucru i-a oferit acces la minele de diamante din interiorul Sierrei Leone, forțând supraviețuitorii atacurilor să devină sclavi pentru a putea fi exploatați. În contextul în care au început revolte în propria țară și în care se pregătea o punere sub acuzare din partea Tribunalului Special pentru Sierra Leone, Taylor a fost chemat săsă demisioneze ca urmare a presiunilor internaționale, în special din partea Statelor Unite. A demisionat oficial la 10 august 2003 și a plecat în exil în Nigeria. Din cauza presiunilor tot mai mari pentru a-l judeca pentru crimele sale, guvernul nigerian a fost de acord să îl elibereze înapoi în Liberia. Taylor a încercat să fugă, dar a fost prins încercând să se strecoare în Camerun.

Taylor a fost judecat la Haga pentru șaptesprezece capete de acuzare de crime împotriva umanității, inclusiv crimă, viol și folosirea de copii soldați. După un proces lung și complicat, a fost condamnat în 2012 pentru unsprezece capete de acuzare și a fost condamnat la 50 de ani de închisoare, pe care îi va executa într-o închisoare britanică. Taylor, susținând că este o victimă, a încercat să facă apel, dar sentința rămâne în vigoare. El a fost primul guverncap de stat care să fie judecat pentru crime de război după cel de-al Doilea Război Mondial.